vineri, 12 martie 2010

Mi se pare corect


Reflectiile
unei Maimute Anecdotice

Odata, o maimuta
din neamul Anecdotic,

Venind la sfat pe-o
creanga de arbore exotic,

A zis: Atentiune! Sunt
foarte afectata!

Tot circula o vorba,
deloc adevarata

Ca omul ar descinde
din buna noastra rasa.

  Ba chiar ideea asta
îmi pare odioasa!

Si, zau, savantul
Darwin , tot neamul ni-l jigneste

Când spune cum ca
omul cu noi se înrudeste!

Ati pomenit vreodata
divorturi printre noi?

Copii lasati pe
drumuri sau arme de razboi?

Am inventat, noi,
cipuri si alte dracarii?

Insemne sataniste,
otravuri, smecherii?

Vazut-ati pe vreunul,
retras în jungla deasa,

Ca sa scorneasca arma
distrugerii în masa?

Tot ce lasam în urma,
când mai sarbatorim,

E biodegradabil.
Natura o-ngrijim.

Iar omul otraveste,
în fiecare zi,

Paduri, câmpii, si
ape, si zarile-azurii...

N-avem starlete porno
sau dive-travestiti,

Si, orisice s-ar zice,
nu suntem trogloditi!

Cine-a vazut în
hoarda la noi bolnavi mintali,

Drogati, lacomi de
sânge sau homosexuali,

Escroci, banditi,
gherile sau vreo tutungerie?

În neamul nostru
nobil nu vezi asa prostie!

Noi n-avem mafii crude
în stirpea noastra-aleasa,

Nici teroristi, nici
dogme, nici luptele de clasa..

Cât am batut eu
jungla, scuzati, n-am observat

În obstea maimuteasca
vreun cocotier privat.

Urmând calea cea buna
si, evident, corecta,

Adolescentii nostri
parintii si-i respecta.

În ierarhia noastra,
cum e firesc si drept,

Devine sef acela
viteaz, agil, destept,

Capabil viata obstei
s-o tina, s-o pazeasca,

De rele si primejdii
turma sa si-o fereasca.

Adesea seful nostru
îsi risca mândra blana,

Ca turmei sa-i
gaseasca loc de dormit si hrana.

Pe când, priviti ! La
oameni, fereasca Domnul sfânt,

Sefi sunt cei fara
suflet si fara de cuvânt,

Corupti, vicleni,
jigodii, cu gura cât mai mare,

Nebuni dupa putere si
dupa bunastare!

De turma lor n-au
grija nici cât un bob de mei,

Conteaza doar averea
si înmultirea ei.

Nu veti vedea
vreodata, cât soarele si luna,

O minte de maimuta
dospind în ea minciuna.

La om, tot ce
înseamna minciuna, intrigi, ura

Sunt legi de
referinta, a doua lui natura.

Chiar dac-as fi silita
de vreun laborator,

N-as deveni vreun Iuda
ori vreun informator...

Si iata înc-un lucru
din lumea mea, frumos:

La noi nu se
întâmpla razboi religios,

Nici sfinte
inchizitii, nici libertati în lanturi,

Nici chefuri dupa care
sa ne culcam prin santuri,

Nici ordine mondiala,
si nici nationalism,

Si nici vreo îndoiala
ce-aduce a ateism...

E-adevarat ca omul,
acest biped gunoi,
Arata ca maimuta, dar
n-a descins din noi!